La început îți trăiești viața liniștit.
Apoi apare el.
Pare sincer.
Pare înțelegător.
Spune lucrurile potrivite și, fără să-ți dai seama, îl lași să intre în viața ta.
Îți creează o imagine frumoasă despre ceea ce ar putea fi.
Un tablou care, în timp, începe să se crape.
Apar primele lucruri care te dor.
Nu foarte mari. Dar suficiente cât să le simți.
Îi spui.
Explici.
Încerci să discuți.
El spune că exagerezi
Mai trece timp.
Te rănește din nou.
Îi explici iar ce te-a durut.
Îți spune că dramatizezi.
Începi să alegi cuvintele mai atent.
Să explici mai calm.
Să nu pari „prea sensibilă”.
Dar problema nu dispare.
Pentru că nu este despre cum explici tu.
Este despre faptul că el nu vrea să vadă.
Între timp, fiecare problemă nouă nu vine singură.Se așază peste celelalte care au rămas deja nerezolvate.
Și astfel începi să simți totul mai intens.
Nu pentru că această problemă este mai mare, ci pentru că s-au adunat prea multe peste tine.
Dar el nu vede asta.
El vede doar reacția ta din acel moment.
Nu vede tot ce a rămas nespus, nerezolvat și adunat în timp.
Și astfel apare o tehnică foarte simplă: mutarea vinei
Nu contează că te-a rănit.
Contează că reacția ta este „prea mult”.
Nu contează ce s-a întâmplat.
Contează că tu „dramatizezi”.
Iar în final explicația lui devine comodă: că tu alegi starea în care trăiești.
Că tu alegi drama.
Fără să se întrebe o clipă dacă reacția ta nu este, de fapt, rezultatul a tot ceea ce s-a acumulat înainte.
Când cineva te rănește, iar apoi reușește să transforme durerea ta în vina ta, nu mai vorbim despre o simplă neînțelegere
Vorbim despre un om care își protejează liniștea mutând responsabilitatea pe umerii celui pe care l-a rănit.
Iar adevărul este simplu:
Nu reacția ta este problema.
Problema este comportamentul care a provocat-o.